Determinarea forfetară de bază
Die Basispauschalierung
Lesedauer: 9 Minuten
Lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi liber-profesioniştii pot aplica aşa-numita determinare forfetară de bază atât pentru cheltuieli de administrare, cât şi pentru deducerea TVA-ului achitat în amonte. Acest lucru înseamnă că parte din cheltuielile de administrare şi TVA-ul achitat în amonte sunt determinate cu o rată fixă. Pentru aceasta nu mai este necesară punerea la dispoziţie de documente justificative. Veniturile trebuie întotdeauna înregistrare cu acurateţe.
În plus faţă de determinarea forfetară de bază, în cazul anumitor lucrătorii care desfăşoară activităţi independente, fără a ţine evidenţă contabilă, precum farmacişti, hangii, agenţi comerciali, comercianţi cu amănuntul de produse alimentare şi băcani, sportivi, artişti şi scriitori şi pentru micii întreprinzători se aplică regulamente proprii de determinare forfetară (informaţii detaliate despre determinările forfetare individuale în funcţie de domeniul de activitate se găsesc în fişele noastre informative “Determinarea forfetară pentru comercianţii fără obligaţia de a ţine evidenţa contabilă“, „Determinarea forfetară pentru servicii hoteliere începând din 2013“, „Determinarea forfetară pentru comerţul cu alimente şi mărfuri mixte“, „Determinare forfetară pentru farmacişti“, „Cheltuielile de administrare şi determinarea forfetară a TVA-ului achitat în amonte pentru agenţi comerciali“ şi Determinare forfetară pentru micii întreprinzători).
Determinare forfetară de bază pentru cheltuielile de administrare
Condiţiile obligatorii pentru determinarea forfetară sunt
- să nu existe obligaţia ţinerii evidenţei contabile (ca în cazul unui GmbH, de exemplu),
- să nu se conducă o contabilitate în partidă dublă,
- cifra de afaceri din anul precedent a întreprinderii să nu fie mai mare de 220.000 € şi
- din declaraţia fiscală trebuie să reiasă faptul că se va aplica determinarea forfetară.
Indicaţie:
Se poate ține în paralel o evidență completă a veniturilor și cheltuielilor.
Atenţie:
În cazul în care un operator economic, care până în prezent îşi ţinea evidenţa contabilă, foloseşte pentru prima dată determinarea forfetară, se vor determina profitul, respectiv pierderea rezultate din tranziţie.
Valoarea sumei forfetare a cheltuielilor de administrare este de 12% din cifra de afaceri netă, dar maxim 26.400 €.
Pentru anumite activităţi, această valoare este de 6%, maxim 13.200 €. Aici sunt incluse veniturile obţinute din activităţi de administrare a activelor, remuneraţii şi alte indemnizaţii conform participaţiei substanţiale la o societate de capital (de exemplu, asociat-administrator cu o participaţie de peste 25%), precum şi veniturile din activitatea de scriitor, lector, om de ştiinţă, profesor sau educator ca şi veniturile obţinute din activităţile de consultanţă comercială şi tehnică (consultanţi). În cazul în care activitatea merge dincolo de o simplă consiliere, valoarea sumei forfetare este de 12%. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru elaborarea planurilor de construcţie, efectuarea de calcule statice, supraveghere, evidenţă contabilă şi decorare a vitrinelor.
Indicaţie:
Prin suma forfetară a cheltuielilor de administrare de 12%, respectiv 6%, sunt decontate în special:
Amortizarea investițiilor, cheltuieli pentru achiziția de energie, chirii, reparații, telefon, dobânzi, scule, consumabile, asigurări, publicitate, cheltuieli de deplasare, costuri cu autovehiculele etc. Costurile de consultanță fiscală pot fi deduse ca și cheltuieli speciale.
Suma forfetară este, în principiu, o valoare netă, prin urmare, din suma forfetară a cheltuielilor de administrare nu se poate deduce TVA-ul. Însă în cazul unei scutiri false de TVA (de ex. în calitate de mic întreprinzător), care duce la pierderea dreptului de deducere a TVA-ului achitat în amonte, TVA-ul nedeductibil care poate fi atribuit cheltuielilor de administrare forfetare în cadrul sistemului brut reprezintă un factor de cost și este deductibil din impozitul pe venit, pe lângă suma forfetară.
Indicație:
Începând cu evaluarea din 2019, nu va exista nicio opțiune simplificată pentru întreprinzătorii exonerați de la plata taxei și pentru persoanele private de a utiliza partea de reducere a profitului din impozitul pe cifra de afaceri aferent cheltuielilor forfetare pentru administrare, în cuantumul sumei forfetare calculate de scutire de la plata TVA-ului. Deoarece nu este posibilă nicio altă abordare forfetară, începând din 2019, numai taxa pe valoare adăugată plătită efectiv (= taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă aferentă intrărilor) poate fi utilizată pentru a reduce profiturile în plus faţă de cheltuielile forfetare de administrare.
Pe lângă suma forfetară, următoarele cheltuieli sunt scăzute din profit:
- recepţia mărfurilor, în conformitate cu registrul de recepţie a mărfurilor (Wareneingangsbuch) (bunuri comerciale, materii prime, semifabricate, materiale auxiliare şi ingrediente)
- salariile, remuneraţiile şi alte costuri salariale (partea de contribuţie datorată de angajator la asigurări sociale de stat (Sozialversicherung), contribuţia angajatorului la Fondul privind compensarea prin alocaţii a obligaţiilor de întreținere familiale (Familienlastenausgleichsfond), taxa comunală, finanţare privind indemnizaţia de desfacere a contractului de muncă)
- salariile din străinătate, în măsura în care acestea sunt acordate direct pentru bunuri sau servicii
- Contribuţiile operatorului economic la asigurarea obligatorie legală de sănătate, în caz de accident sau boală profesională şi pentru pensie şi contribuţiile privind asigurarea pentru șomaj (Kranken-, Unfall- und Pensionsversicherung) şi contribuţiile obligatorii la Casa de Asigurări Ocupaţională (betrieblichen Vorsorgekassen).
- Cheltuielile de călătorie şi de deplasare în măsura în care sunt compensate printr-o rambursare a costurilor de aceeaşi valoare; aceste cheltuieli de călătorie şi de deplasare reduc baza de evaluare pentru calcularea cheltuielilor forfetare de administrare.
Veniturile operaţionale (cifră de afaceri) trebuie tot timpul înregistrate şi evaluate la valoarea reală.
Contul tranzitoriu, adică sumele care sunt încasate şi cheltuite în numele şi în contabilitatea unui terţ, nu trebuie evaluate nici ca venituri, nici ca şi cheltuieli.
Exemplu: € €
Cifră de afaceri (netă) 200.000
Compensarea efectivă a costurilor de călătorie şi deplasare 1.000,--
Suma intrărilor operaţionale 201.000,--
Vânzare de mărfuri (net) - 90.000
Cheltuieli cu personalul - 40.000
Costuri adiacente la salarii (KommSt- impozit local, cota la casa de asigurări de sănătate DG-Anteil GKK, DZ- suprataxă la contribuţia angajatorului la fondul de compensare a susţinerii familiei, DB contribuţia angajatorului la fondul de compensare a susţinerii familiei) - 19.200,--
Salarii din străinătate (net) - 2.000
Contribuții de asigurări sociale aferente activităţii lucrative - 6.000
Compensarea efectivă a costurilor de călătorie şi deplasare - 1.000,--
12% din valoarea sumei forfetare a cheltuielilor administrative de 200.000 - 24.000,--
Suma cheltuielilor întreprinderii - 182.200,--
Câştig 18.800,--
Suma scutită de la impozitul pe profit (13%) - 2.444,--
Pentru impozitare 16.356,--
Mod de procedare la factură cu suma brută
În cazul în care veniturile şi cheltuielile sunt înregistrate cu valoarea brută (inclusiv TVA), atunci plata TVA-ului datorat este o altă cheltuială operaţională şi un credit de TVA constituie un venit operaţional.
Ulterior, TVA-ul achitat în amonte efectiv din cheltuielile de administrare „supuse forfetării“ poate fi în plus dedus prin reducerea profitului atunci când se solicită numai determinarea forfetară a cheltuielilor de administrare.
În cazul în care şi TVA-ul achitat în amonte este determinat forfetar, TVA-ul achitat în amonte forfetar şi TVA-ul achitat în amonte din achiziţiile de active fixe trebuie evaluate ca şi cheltuieli operaţionale.
Practic, operatorul economic are dreptul să aleagă dacă înregistrează veniturile şi cheltuielile cu suma brută (metoda sumei brute) sau netă (metoda sumei nete). Cu toate acestea, în practică, în mare măsură s-a aplicat metoda sumei nete.
Atenţie:
În cazul în care determinarea forfetară de bază este utilizată cu privire la TVA-ul achitat în amonte (1,8% din cifra de afaceri, vezi la jos la „Determinare forfetară pentru TVA-ul achitat în amonte“), atunci contul de încasări-cheltuieli este realizat în mod obligatoriu conform metodei sumei brute
Compararea avantajelor
Pentru a putea decide dacă determinarea forfetară de bază este una avantajoasă sau dimpotrivă avantajoasă a fi o înregistrare completă a cheltuielilor operaţionale, se recomandă efectuarea unui calcul comparativ cu cifrele din anul precedent.
Cu toate acestea, obligaţiile privind evidenţa documentelor se modifică foarte puţin: Venitul curent, TVA-ul, TVA-ul achitat în amonte, vânzarea de mărfuri şi salariile trebuie înregistrate la fel ca până în prezent. Indexul activelor fixe este singurul care nu mai trebuie întocmit, deoarece amortizarea prin uzură AfA (Absetzung für Abnutzung) este decontată cu valoarea sumei forfetare a cheltuielilor operaţionale. Din cauza unei posibile tranziții viitoare în contul de încasări-cheltuieli, se recomandă ca activitatea de indexare a activelor fixe să fie realizată în continuare.
Fiecare operator economic are posibilitatea să treacă de la determinarea forfetară de bază înapoi la contul de încasări-cheltuieli. Cu toate acestea, în cazul unei astfel de schimbări, determinarea forfetară poate fi refăcută cel mai devreme după expirarea termenului de 5 ani de comercializare.
Indicaţie:
Decizia dacă se solicită determinare forfetară de bază pentru cheltuieli de administrare trebuie luată cel mai târziu la depunerea declaraţiei fiscale. Nu este necesară o cerere separată. Cu toate acestea, din declaraţia fiscală trebuie să reiasă faptul că se va aplica determinarea forfetară. Acest lucru se face în formularul E1a prin bifarea pe prima pagină şi prin înregistrarea cheltuielilor operaţionale determinate forfetar în codul 9259.
Determinare forfetară pentru TVA-ul achitat în amonte
Pentru activităţile a căror cifră de afaceri în anul precedent nu depăşeşte 220.000 € se poate solicita şi determinarea forfetară a TVA-ului achitat în amonte la 1,8% din cifra de afaceri netă (fără cifrele de afaceri obţinute din operaţiuni auxiliare, cum ar fi de exemplu, vânzările de active fixe, maxim 3.960 €).
Atenţie: Acest lucru poate duce la diferite baze de evaluare pentru sumele forfetare din impozitul pe venit şi din impozitul pe cifra de afaceri.
Din 2016, condiţiile pentru determinarea sumei forfetare a sumelor deductibile corespunzătoare TVA-ului achitat în amonte au fost aliniate la condiţiile pentru determinarea sumei forfetare a cheltuielilor de administrare. Dacă există obligaţia de a ţine evidenţa contabilă sau dacă aceasta este ţinută în mod voluntar, aplicarea determinării forfetare de bază pentru TVA-ul achitat în amonte este exclusă.
Pe lângă suma forfetară, TVA-ul achitat în amonte (taxa pentru achiziţii, TVA pentru import) este luat în considerare la:
- achiziţia sau producţia de active fixe, al căror cost net depăşeşte 1.100 €, fără pragurile minime, terenuri din imobilizări corporale
- mărfuri, materii prime, semifabricate, materiale auxiliare, ingrediente,
- salarii din străinătate.
Solicitarea determinării forfetare a TVA-ului achitat în amonte se aduce la cunoştinţa Administraţiei Fiscale (Finanzamt) printr-o declaraţie cu format liber ales. În acest scop, suma forfetară a TVA-ului achitat în amonte se înregistrează în codul de identificare 084 din declaraţia fiscală anuală U1 privind TVA-ul. Acest lucru poate fi făcut până la intrarea în vigoare a deciziei anuale privind TVA-ul
Declaraţia obligă operatorul economic pentru o perioadă de minim 2 ani calendaristici. Acesta poate fi revocată cu efect numai la începutul unui an calendaristic. Revocarea trebuie declarată în scris la Administraţia Financiară (Finanzamt) până la intrarea în vigoare a deciziei. Determinarea forfetară a TVA-ului achitat în amonte poate fi refăcută cel mai devreme după expirarea termenului de cinci ani calendaristici.
Determinarea forfetară de bază pentru impozitul pe venit şi TVA poate fi aleasă în mod independent una de alta (în cazul în care determinarea forfetară de bază este utilizată numai cu privire la TVA-ul achitat în amonte, contul de încasări-cheltuieli este realizat în mod obligatoriu conform metodei sumei brute.
Legătura cu suma scutită de la impozitul pe profit
În cazul în care profitul este determinat conform ratelor medii sau prin determinare forfetară parţială sau totală şi numai parţial cu sume forfetare, în ciuda sumei de bază scutită de la impozit, nu se poate revendica o sumă scutită de la impozitul pe profit în funcţie de investiţii.
În cazul în care se utilizează suma forfetară de bază, din perspectiva impozitului pe venit, evidența cheltuielilor de administrare deductibile separat trebuie păstrată timp de șapte ani, pe lângă cea a veniturilor din exploatare, și trebuie să se țină un registru de recepție a mărfurilor și o evidență a salariilor. În principiu, nu este necesară o listă a activelor, deoarece amortizarea este acoperită de suma forfetară a cheltuielilor de administrare. Cu toate acestea, din cauza unei posibile tranziții ulterioare la contabilitatea în partidă dublă sau la contabilitatea veniturilor și cheltuielilor, se recomandă ținerea (în continuare) a evidenței activelor. În măsura în care TVA-ul achitat în amonte este calculat pe o bază forfetară, cifra de afaceri pentru livrările ce fac obiectul calculului forfetar și TVA-ul achitat în amonte care poate fi atribuit acestora sau înregistrările pentru importurile corespunzătoare sunt scutite de obligația de înregistrare și păstrare. În măsura în care sunt declarate TVA efective plătite în amonte, nu există nicio modificare în ceea ce privește obligațiile de înregistrare și păstrare în comparație cu contabilitatea în partidă dublă sau cu contabilitatea veniturilor și cheltuielilor.